Calaretul fara fuga

Cand moare un parinte doare.
Fiecare amintire pe care o ai si fiecare din cele pe care nu ai apucat sa le ai. Tot ce s-a spus sau tot ce n-ai auzit. Toate mangaierile pe care le-ai primit sau dupa care ai tanjit. Fiecare premiere la care a fost sau la care nu a ajuns.
Dor furiile si rasetele, omul pe care l-ai inteles, intr-un final, sau raspunsurile pe care nu o sa le primesti niciodata.
Moare jumatate din tot ce te-a cladit sau poate jumatate din ce n-ai avut niciodata.
Nici nu mai conteaza. Cand moare un tata mori si tu putin si te vezi un pic mai mare in oglinda, mai al lui, mai al tau, mai singur.
Si imi tiuie urechile de dor dupa tot ce poate ca fost sau poate ca n-a fost.
Nici nu mai conteaza povestea, am ramas cu o ie, o poza cu trei frati la o poarta si o jucarie veche.
Atat.