Wednesday, July 30, 2014

Karma e o piţipoancă




Peisaj cu copane culte


 Sâmbătă am mers la ștrand, pentru prima oară în mulți ani, să tot fie zece, dacă nu mă înșel. Nu vă faceți griji, am mai atins apa în intervalul cu pricina, dar nu urban așa, mă înțelegeți.
   
 
 Eh, și cum ne înșirasem noi în buza ștrandului coloșa cu trei copii și acareturile aferente, s-a găsit subsemnata să își trăiască , în sfârșit, momentul de glorie pitponcească și dă-i poze pe feisbuc, copane, kindle, un tablou de cultură acvatic-estivală cum n-ați mai văzut, ba chiar s-au rupt cerurile și împărtășii și-o poză cu mine în chiloți pe feisbuc, visu-mi pițiponcesc își văzuse realitatea cu ochii,ce mai.
 
    
 Asta până au descins leș cocalaires cu cefe late, răngi și topoare în stabiliment, fugărind populația prin porumbul învecinat, de-n două minute eram cu copii, șapte genți și tensiunea-n papuci, în drum spre urbe, la adăpost.
 
    
 Concluzia mea umilă e că Murphy iar se tăvălește pe jos de râs prin Elizee, fi-i-ar țărâna pufoasă,  karma este o pițipoancă plină de aere de ștrand ilfovean, iar eu aș face bine să mă potolesc cu copanele prin social media, că mi-e că data viitoare mă vedeți culcând pănușii de porumb la pământ, fugind de soartă-mi cruntă.
 
 



Si mi-am pus lavanda-n par,mai mai!


Stiti cum sunt momentele alea in care simti atat de mult si de plin incat iti vine sa faci un pas in spate , sa inramezi secunda aia, sa te inchini la ea ca la icoana, s-o ai si s-o pastrezi, ascunsa sub perna cand ti-e somnul greu?

E atunci cand iti rad ochii sufletului, cand tot ce poti sa scoti prin carapace e un zambet mic, ca pentru tine, ca stii tu ca n-ai mai avut de mult icoane sa-ti inchini inima la ele, si zambesti,ma.

Zambesti si te inchini cand, cutreierand orasul, Intregu' intinde din timp in timp mana dupa tine, sa nu pierzi ritmul, sa nu te rataceasca, si tu chicotesti, ca stii ca n-are cum, ca ti-a umplut paharul cu flori de lavanda pe care le-ai rupt si ti le-ai pus in par. Ca ai uitat de ea si te-ai minunat de cat de parfumat e orasul, ratacind , in sfarsit gasit, cu Intregu' de mana, si abia apoi iti amintesti, cand iti zambeste cumva si te fastacesti si tu altcumva, ca de fapt voi doi colorati orasul si ca ai lavanda in par.

Cam asa e cu viata asta, cu cafea fara zahar, dar cu mult sirop, cu ziua aia lunga ca un an care a trecut de cand tot inveti si stii ca nu se poate altfel decat cu cate un pic de bine in fiecare zi, un pic din tine, un pic dimprejur, un pic de iubire.

Bine v-am regasit, dragilor :)